Ştim că nu ne culcăm într-o ureche, să credem că mândra noastră ţară e o minunăţie rar-întâlnită şi pe cale de dispariţie. Pe cale de dispariţie e respectul celor care o populează şi grija lor pentru fiecare muc de ţigară aruncat pe geamul de la maşină.
Ştim însă că nici nu ne putem plânge la capitolul zestre, că, har-Domnului, nu ne putem plânge. Problema e că suntem cei mai proşti manageri din câţi am văzut, nu avem habar de cum se face promovare şi vânzare de servicii şi peisaje. Am mai aruncat câte un ochii pe la alţii prin ogradă, unde fiecare băltoacă era împodobită cu iz de legendă purtătoare de nume aducătoare de turişti. Spre exemplu, ne-au dus grecii la nu-ştiu-ce lagună de-a prinţesei Diana, chipurile. Că o fi existat vreodată măcar intenţia unei vizite regale, sincer, stau să mă îndoiesc. Dar şi eu pot zice că-s regina Angliei, voi n-aveţi decât să veniţi a vă convinge. Şi poate duceţi şi-un suvenir la bunici acasă
Şi ca să încep fraza în stil tipic românesc: deci, avem şi noi cu ce ne lăuda. Păcat că Dumnezeu îţi dă, da’ nu-ţi şi bagă în plasă. Astfel încât avem locuri frumoase, păcat că nu prea ştim ce să facem cu ele. Dar asta nu înseamnă să ne complacem în situaţia asta. Frumuseţea trebuie admirată pentru a fi întreţinută. De aceea, sprijin iniţiativa unui blogger de a promova o Românie de 5 stele! Că n-o fi dracu’ chiar aşa de negru.
În sensul ăsta, îndrăznesc să pun în capul listei de “must”-uri ale sezonului turistic -Sibiul. Fostă capitală culturală europeană, Sibiul a trecut printr-o schimbare la faţă de zici că a ajuns pe mâna celui mai priceput chirurg plastician. Nu că ar fi oraşul meu de suflet, nu că acolo m-am născut, m-am trezit ori m-am îndrăgostit de atâtea ori. Dar cu adevărat, centrul cu Piaţa Mare şi Mică aduce bine a capitală europeană de standard. Să treci în timpul zilei pe acolo, e atmosferă de concediu, de staţiune, şi asta chiar la noi acasă. Încă nu-mi vine să cred! Şi de-abia aştept să-mi beau cafeaua şic cu prietena mea pe una din terasele amplasate.
Dar dacă ajungeţi în Sibiu, NU FACEŢI greşeala de a vă mulţumi doar cu bifarea obiectivelor care apar în toate ghidurile turistice. Încercaţi încă ceva. Muzeul Satului.
E un strop de rai, la margine de oraş. E cu verdeaţă. Multă verdeaţă. Iarbă şi păpădii. E cu mori şi case de paie. E cu aer curat şi nuanţă rustică. E cu drum pietruit şi bărci pe lac. E fără tarabe cu vânzare de vată pe băţ şi tirimombe pentru copii. E cu linişte. Şi verdeaţă multă, oare v-am zis?
Când învăţam pentru admitere, într-a doişpea, şi mă lăsau nervii şi pielea de pe coate, dădeam o tură prin muzeu. E o încărcare cu natură. Iar din punct de vedere al îngrijirii locului, oamenii ăia mă uimesc de fiecare dată. Există cutii speciale pentru aruncat ţigările şi şi bun simţ al oamenilor să le folosească. Iarba e tunsă şi copacii îngrijiţi. Iar toată ordinea asta nu impune decât ordine. Să-l văd eu pe ăla care are suflet să-şi arunce amabalajul de la Orbit pe jos. Ori sticla de Cola în lac.
Bravo lor, fac treaba bună!
Noi vă aşteptăm la Sibiu, poate mâncăm o mămăliguţă la hanul din Muzeu
*posted by Miruna ( http://SiBlondeleGandesc.blogspot.com )